Verificari simple ale unei instalatii de muls

Verificari simple ale unei instalatii de muls
Doua din cele mai comune motive pentru problemele instalatiilor de muls la majoritatea fermelor de lapte infiintate la mijlocul anilor 90 sunt: capacitatea inadecvata a instalatiei pentru a face fata la cresterea rapida a nivelurilor de productie per vaca si procesul inadecvat de intretinere a echipamentelor de muls. Adesea, observatiile vizuale sistematice pot indica defectiuni la aparatele de muls, asociate cu mastita sau probleme legate de starea mameloanelor sau cu mulsul lent sau incomplet. Urmatoarele zece verificari nu trebuie sa inlocuiasca testarea si mentenanta regulata a echipamentelor. In schimb, acestea sunt recomandate ca teste suplimentare ce pot fi efectuate de oricine este interesat de intretinerea preventiva si performantele bune ale mulsului.

Testele sau observaţiile sunt grupate în trei secţiuni

  • verificari ce trebuie efectuate in timpul mulsului
  • verificari efectuate cu aparatul in functiune, dar fara sa mulga
  • verificari care pot fi efectuate cu aparatul oprit

Nu este nevoie de niciun echipament de testare specializat in afara de un cronometru, o nivela cu bula de aer si un manometru de vacuum cu o precizie cunoscuta.

I. Verificari efectuate in timpul mulsului
Cele mai bune patru indicii pentru functionarea instalatiei in timpul mulsului sunt:

  • starea mameloanelor la indepartarea unitatilor de muls;
  • golirea completa (corespunzatoare) a ugerului;
  • frecventa alunecarii sau caderii paharelor de pe mameloane
  • durata medie de mulgere per vaca

1. Starea mameloanelor
Schimbari de scurta durata. Ideal, mameloanele trebuie sa fie la fel de moi si de suple dupa muls ca si inainte. Mameloanele care sunt usor umflate sau tari (din cauza congestiei sau edemului) sau usor albastre sau vinetii (cianotice) dupa muls se datoreaza reducerii circulatiei singelui din cauza unitatii de muls. De regula, mameloanele sunt mai umflate dupa mulsul cu mansoane cu gaura larga sau un nivel ridicat al vacuumului. Cianoza sau edemul din jurul varfului mamelonului sau al partii inferioare indica adesea un gen de defectiune de pulsatie, precum o faza insuficienta de masaj (repaos) a pulsatiei, mansoane scurte sau mansoane cu inchideer insuficienta. Cianoza sau edemul din jurul partii superioare a mamelonului se poate datora unor mansoane cu margine tare sau unui vacuum puternic in partea superioara a mansonului.
Schimbari de lunga durata. Pielea sanatoasa a mamelonului asigura cea mai buna aparare impotriva tuturor tipurilor de germeni patogeni. Mai mult decat atat, pielea neteda si sanatoasa a mamelonului este mai usor de curatat si de pastrat curata in comparatie cu suprafetele deteriorate sau aspre. Procesul de muls agraveaza toate tipurile de leziuni ale mameloanelor. Mulsul mecanizat este principala cauza a hiperkeratozei (eroziunea canalului mamelonar sau eroziunea orificiului), hemoragiilor petesiale (pustule hemoragice) in apropierea varfului mamelonului si poate amplifica fisurarea mamelonului. O incidenta ridicata a anormalitatilor la nivelul orificiului mamelonului precum hiperkeratoza sau fisurarea radiala, (“inele” sau ingrosari) se poate datora unui vacuum excesiv, unui muls excesiv ca durata, unor mansoane tari sau vechi sau unor mansoane intinse excesiv. Hemoragiile petesiale in jurul varfului mamelonului si posibil si o “pata neagra” la orificiul extern al mamelonului sunt indicatii ale unui gen de defectiune de pulsatie, precum mansoane scurte (portiunea din paharul de muls) sau o faza insuficienta (ca timp) de masaj. Desigur, este posibil ca si alti factori in afara efectelor provocate de aparat determina sau agraveaza leziunile mamelonului. Leziunile mameloanelor apar atat in efectivele mari de animale, cat si la vacile mulse manual ! Leziunile mamelonului asociate cu virusul herpes (posibil similar virusului herpes uman) sunt mai frecvente iarna si se spune ca sunt adesea confundate cu problemele datorate mecanizarii. Conditiile de umezeala si mizerie conduc adesea la o incidenta ridicata a mameloanelor fisurate si/sau a varfurilor intarite. Alternativ, leziunile pot fi cauzate de un emolient incorect sau insuficient in dezinfectant dinainte sau dupa muls sau de separarea substantelor chimice din dezinfectant. Leziunile microscopice pot fi infectate si largite ca rezultat al unei definfectii incorecte a mamelonului.

2. Mulsul complet
Daca unitatile de muls sunt proiectate corect, bine-intretinute, corect aplicate si reglate, atunci cantitatile medii la trasul ultimelor jeturi sunt de regula mai mici de 0,3 l/vaca. Exista o problema daca media cantitatilor la mulsul ultimelor jeturi este mai mare de aproximativ 0,5 l/vaca. Mulsul incomplet determina cresterea numarului de celule din laptele din tanc din cauza cresterii insemnate a numarului de celule somatice in sferturile de uger infectate. In plus, infectiile subclinice se pot mari pana la faza clinica in cazul in care vacile sunt mulse incomplet. Mulgerea completa poate fi verificata la fermele comerciale fie prin mulgerea manuala a cel putin 10 vaci intr-o galeata sau mulgerea mecanizata a acestora intr-o galeata de testare. Mulgerea manuala imediat dupa indepartarea unitatii de muls prezinta un avantaj suplimentar: cantitatile relative de lapte ramase in fiecare sfert al ugerului pot fi comparate prin masurarea volumului de lapte sau pot fi estimate simplu prin numararea jeturilor din fiecare mamelon. Daca se poate mulge manual constant mai mult lapte din sferturile aflate in partea stanga spate, de exemplu, atunci probabil problema consta in distributia inegala a greutatii unitatii de muls intre sferturile ugerului.
Cele mai comune cauze ale unui muls incomplet sunt: tipul sau starea proasta a mansonului; incompatibilitatea dintre orificiul de intrare si tubul scurt al mansonului (determinand inchiderea partiala a tubului scurt in locul in care tubul este montat pe orificiul unitatii de muls); unitati de muls prea usoare; manunchiuri care nu atarna egal pe uger deoarece furtunele de lapte/pulsatie sunt prea lungi, prea scurte, rasucite sau gresit aliniate fata de vaca sau niveluri ridicate ale vacuumului la muls.

3. Frecventa alunecării sau caderii paharelor de pe mameloane
Incidenta alunecarii sau caderii paharelor de pe mameloane poate fi evaluata prin observare atenta. Exista o problema in cazul survenirii a mai mult de 5-10 alunecari sau caderi la 100 de vaci mulse, care necesita corectarea de catre operator. Cea mai comuna cauza a alunecarii frecvente este alinierea gresita a unitatilor de muls fata de uger. Unitatile d emuls grele, distributia inegala a greutatii unitatii de muls sau blocarea orificiilor de admisie a aerului sunt alte cauze comune ale caderii paharelor. O schimbare cu un tip mai stabil de mansoane de pahare ajuta adesea la rezolvarea acestei probleme. Retineti faza mulsului in care caderile survin cel mai des. Inundarea paharelor colectoare sau a conductelor de lapte are tendinta de a provoca alunecarea sau caderea in faza de inceput a mulsului. Alinierea gresita a unitatii de muls, proiectarea gresita a mansonului sau distributia inegala a greutatii in unitatea de muls sunt cele mai comune cauze ale alunecarii sau caderii in a doua parte a mulsului.

4. Durata de muls per vaca
Retineti timpul scurs de la atasare pana la retractarea paharelor pentru cel putin 10 vaci individual (sau 10% din vacile efectivelor cu peste 100 de vaci), apoi calculati timpul mediu de muls per vaca. Studii practice din Anglia, Franta si SUA arata rezultate remarcabil de consecvente. In medie, vacile care dau 10 l de lapte per muls vor fi mulse in aproximativ 5 minute (plus sau minus 0,5 min). In medie, vacile care dau 15 l de lapte per muls vor fi mulse in aproximativ 6 minute (plus sau minus 0,5 min).

Concluzii:
1) adaugati 1 minut la timpul mediu de muls per vaca pentru fiecare crestere de  5 l  a cantitatii medii de lapte per mulsoare;
2) duratele medii de muls mai mari per vaca pot indica probleme cu instalatia de muls sau managementul mulsului.

II  Verificari efectuate cu instalatia in functiune, dar fara sa mulga

1. Pulsatie
Cele mai comune defectiuni ale pulsatiei includ crapaturi sau despicaturi ale tuburilor de pulsatie, materii straine (murdarie, nisip, paie, particule de hrana sau insecte) in interiorul pulsatorului sau in canalele de admisie a aerului.
Ascultati cu atentie fiecare pulsator ca o prima verificare a uniformitatii dintre unitati. Sunetul aerului care patrunde in priza de aer externa trebuie sa fie intermitent, regulat. Aceasta verificare simpla este realizata mai precis prin acoperirea partiala a prizei de aer a pulsatorului cu un deget. Un suierat continuu indica o scurgere (de regula nisip sau murdarie) sub scaunul supapei pulsatorului. Verificati filtrul de aer sau prizele de aer ale pulsatorului sa fie perfect curate.
Verificati ca toate mansoanele sa se deschida si se inchida complet intr-un ciclu de pulsatie, deschizand vacuumul pentru fiecare unitate de muls pe rand si inserand un deget in fiecare pahar. Daca este efectuat sistematic, acest test simplu este un bun indicator al uniformitatii actiunii mansoanelor.
Conectati un manometru de vacuum la un tub scurt de pulsatie din fiecare unitate de muls prin intermediul unui teu potrivit si observati miscarea acului manometrului. Acul trebuie sa se miste ciclic intre vacuum total de muls si presiunea atmosferica. Desi nu este posibila estimarea duratei sau procentajului pentru fiecare faza a ciclului de pulsatie cu acest test simplu, este usor de verificat daca acul manometrului acopera intregul interval de presiune si ramane stationar la nivelul presiunii atmosferice o perioada scurta, dar perceptibila (numai aproximativ 0,15 – 0,2 secunde) in fiecare ciclu.
Efectele subtile ale pulsatiei inadecvate pot fi singura si cea mai importanta cauza a performantelor slabe ale mulsului si a problemelor de mastita provocate de mecanizare. In cazul oricarui dubiu legat de rezultatele acestor teste pentru pulsatia efectiva, apelati la un tehnician calificat pentru o evaluare completa.

2. Reglarea vacuumului.
Manometrele de vacuum pentru ferme sunt adesea imprecise. Uneori acul indicator se lipeste si nu se va deplasa peste 45-50 kPa pentru a indica un vacuum ridicat, daca regulatorul este defect. Ciocaniti manometrul pentru a verifica daca acul nu este lipit. Cititi manometrul de vacuum si de preferat verificati vacuumul in timpul functionarii cu un manometru separat, cu o precizie cunoscuta.
Pompa de vacuum trebuie sa aiba o capacitate de rezerva suficienta (cunoscuta drept Rezerva efectiva sau Rezerva manuala) pentru a face fata admisiei accidentale a aerului prin pahare in timpul mulsului. Capacitatea de rezerva adecvata a pompei poate fi estimata in modul urmator. Observati nivelul vacuumului (de preferat in sau aproape de receptor) cu toate unitatile inchise. Apoi, deschideti supapele de blocare a vacuumului la o unitate (sau doua unitati in sistemele cu mai mult de 32 de unitati). Daca nivelul vacuumului nu scade cu mai mult de 2 kPa, atunci rezerva efectiva este probabil adecvata. Daca acest test este efectuat in aceleasi conditii in fiecare luna si nivelul de vacuum este inregistrat pentru 1 sau 2 unitati de muls deschise complet, atunci se pot monitoriza sistematic schimbarile graduale ale capacitatii de rezerva a pompei din cauza scurgerilor de aer, uzurii pompei sau defectarii regulatorului. In cazul oricaror dubii, apelati la un tehnician calificat.
Regulatorul de vacuum trebuie verificat, curatat si intretinut regulat pentru a-i pastra nivelul proiectat de performanta. Ascultati cu atentie sunetul aerului care intra in regulator cand echipamentul functioneaza cu toate unitatile inchise. Apoi, deschideti supapele de blocare a vacuumului la o unitate (sau doua unitati in sistemele cu mai mult de 32 de unitati) si ascultati cu atentie regulatorul din nou. Ar trebui sa puteti detecta o reducere mare a suieratului aerului care patrunde in regulator. In caz contrar, verificati filtrul regulatorului si curatati-l, daca este necesar. In cazul in care curatarea nu imbunatateste sensibilitatea regulatorului, apelati la tehnicianul de service.

III. Verificari efectuate cu instalatia oprita

1. Mansoanele de muls
Mansoanele trebuie sa aiba un diametru cu aproximativ 1 sau 2 mm mai mic decat diametrul mediu al mameloanelor dupa ejectia laptelui. Mansoanele cu un diametru de aproximativ 22 mm la mijlocul tubului sunt bune pentru rasa Holstein Friesian (sau aproximativ 23 mm pentru efective cu mameloane neobisnuit de mari). Mansoanele trebuie sa fie concepute pentru a se potrivi in paharele metalice de muls. Gura nu trebuie sa fie deformata de pahar. Mansoanele trebuie sa se fixeze ferm pentru a preveni rasucirea in pahare.
Mansoanele nu trebuie sa prezinte crapaturi in tubul scurt pt. lapte care se conecteaza la paharul colector si nicio suprafata cu microfisuri sau umflaturi evidente pe marginea gurii sau in cilindrul interior. Inspectati vizual cel putin 20% din mansoane si tuburile scurte pt. lapte (partea inferioara a mansonului care este in afara paharului metalic) pentru a detecta crapaturi sau despicaturi.
Mansoanele trebuie sa fie suficient de lungi pentru a se putea inchide (colapsa) corect pe mamelon in timpul mulsului. Pulsatia esueaza daca mansoanele nu se pot inchide deoarece mamelonul intra prea adanc in manson. Lungimile efective minime ale mansoanelor fabricate din cauciuc natural sau sintetic trebuie sa fie: 135 mm pentru mansoanele cu diametru interior de 21-22 mm la mijlocul cilindrului; 140 mm pentru mansoanele cu diametru interior de 23-24 mm.

2. Paharele colectoare ale unitatilor de muls
Prizele de aer din paharele colectoare sau de pe mansoane trebuie sa fie libere si neobturate. Orificiul din colector are de obicei un diametru de 0,8-1,0 mm. Prizele de aer de pe mansoane au dimensiuni aproximativ la jumatate, astfel incat vor admite fiecare 25% din aerul care trece prin orificiul mai mare al colectorului. Paharele colectoare cu un volum efectiv de cel putin 120 ml sub orificiile de intrare a laptelui ajuta la reducerea problemelor posibile de inundare si contaminare incrucisata intre paharele metalice ale unei unitati de muls.

3. Furtunurile de lapte, tuburile scurte pt. lapte si tuburile scurte de pulsatie
Furtunurile/tuburile trebuie inspectate pentru uzura, crapaturi, ruperi sau modificari ale sectiunii din cauza plierii, deformarii sau umflarii in urma absorbtiei de grasime. Cele mai comune defecte includ reducerea sectiunii furtunurilor pentru lapte (din cauza plierii sau indoirii in apropierea niplurilor de admisie in conducta de lapte) sau a tuburilor scurte pt. lapte in locurile in care acestea se imbina cu orificiile de admisie in paharul colector (din cauza imbatranirii sau a nepotrivirii) sau crapaturile si despicaturile in tuburile scurte pt. lapte si tuburile scurte de pulsatie. Tuburile scurte pentru lapte de dimensiuni mari (diametru intern 16 mm) si nerestrictionate sunt recomandate pentru efectivele cu productie mare si viteza mare la muls.

4. Conductele de lapte
Niplurile de admisie a laptelui de la fiecare pahar colector trebuie sa intre in treimea superioara a conductei de lapte. Niplurile de admisie mari si nerestrictionate ale conductei de lapte (diametru intern 16 mm) sunt recomandate pentru efectivele cu productie mare si viteza mare la muls. Conductele de lapte trebuie montate cat mai jos posibil (si niciodata la mai mult de 2 m deasupra platformei pentru vaci). Nivelul recomandat pentru vacuumul din sistem depinde in principal de inaltimea conductei de lapte deasupra platformei pentru vaci. Setarile tipice pentru vacuum sunt de 42-45 kPa pentru conductele de lapte montate la sau sub nivelul platformei, 45-48 kPa pentru conductele de lapte la nivel mediu si 48-50 kPa pentru conductele de lapte mai inalte. Setarea recomandata pentru vacuum depinde si de numarul si tipul de componente suplimentare montate intre unitatea de muls si conducta de lapte.
Cele mai comune probleme ale conductelor de lapte la fermele tipice sunt dimensionarea inadecvata si panta variabila sau zonele orizontale. Panta trebuie masurata in mai multe locuri de-a lungul conductei de lapte, cu ajutorul unei nivele cu bula. Conducta de lapte trebuie sa aiba o panta uniforma spre vasul colector, cu o cadere minima de 1% si preferabil 1,5%. O panta mai mare creste capacitate de transport a conductei de lapte, reducand astfel riscul aparitiei „cheagurilor de lapte” si poate imbunatati scurgerea solutiilor de curatare. Capacitatea de transport efectiva a conductelor de lapte poate fi marita prin cresterea pantei la 2-2,5%. In scopuri practice, pantele mai mari de 1,5% nu sunt recomandate cu exceptia cazului in care platforma pentru vaci poate fi inclinata in aceeasi directie ca si conducta de lapte.

Autor: Graeme A. Mein, Director departament Cercetare si Dezvoltare, BouMatic, Madison, WI, SUA

Lasati un Comentariu

Comentariu (necesar)

Trebuie sa completati aceste tag-uri HTML si atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Nume (necesar)
Email (necesar)

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.